Cred ca pana la urma atitudinea emo poate fi inteleasa. Ce sunt emo, emo-kids, emo-people? In principiu, niste adolescenti care se refugiaza intr-un stil de muzica care pare sa-i inteleaga. Ce cauta toata lumea? Intelegere. Asta trebuie sa vrea si ei, daca nu chiar mai mult decat altii. La varsta potirvita depresiilor, adolescenta – “varsta critica”, cum o numesc unii – ei gasesc in muzica de unde deriva si termenul intelegerea de care au nevoie si poate un fel speranta. “Uite, si el a trecut prin acelasi lucru, si el se simte la fel, el poate sa ma inteleaga”.
Wikipedia spune ca emo e un termen prescurtat din emotional (derivat din genul muzical, cunoscut ca si emotional hardcore) si este asociat cu moda si atitudinea emo. Adesea el este folosit cu sens periorativ pentru a descrie starea melancolica si nefericita, deprimarea, (dorinta de suicid) etc a celor care asculta acest gen de muzica. Totul a inceput prin anii 80, cand Rites of Spring au fost aclamati in timpul concertelor cu “emo”. Desi nu exista nici o informatie concreta asupra aparitie genului muzical emocore inainte de mijlocul anilor ‘90, multi zic ca datea din ‘80. Asa o fi. Dashboard Confessional au fost dintre primii care au folist versuri in melodii catalogate ca “emo”, cu impact major asupra adolescentilor confruntati pentru prima data cu viata si dragostea. Dar trupe ca si My Chemical Romance sau Panic! At the Disco au fost cele care au generat stilul de imbracaminte si machiaj. (Ceva in gen: ochelari cu rame negre, machiaj cu negru si par care sa acopere cel putin jumatate de fata… comform urbandictionary :D )
